Numai omul bun pe lume
E cu-adevărat frumos.
Chiar când vine bătrânețea,
Seamănă cu Frumusețea
Frumuseții: cu Isus Hristos,
Care din păcat ne-a scos.

Despre orice om din lume,
Tu vorbește-o vorbă bună.
Vorba ta mergând revine,
Te reprezintă pe tine,
Devenindu-ți o cunună
Cu faptele bune-mpreună.

Nepăsarea nimicește
Chiar iubirea cea mai mare.
Bunătatea cât trăiește
Pe Dumnezeu proslăvește,
Nu-i nicicând nepăsătoare,
Mereu aduce alinare.

Cel mai bine-ți vrea acela
Ce te mustră cel mai tare,
Nu, prietenul ce se preface.
Doctorul cel bun îți face
Totdeauna rana mare,
Dar urmează vindecare.

Mai bine e să-ți pară rău
De ceva ce n-ai făcut
Sau că n-ai spus cuvântul tău
După șoapta celui rău
Decât apoi, când a trecut,
Să-ți pară rău că n-ai tăcut.

Nu-i păcat ce intră-n gură,
Ci-i mai mult păcat ce iese,
De aceea să nu-ți scape
Primprejur amare ape:
Ușoare vorbe, nealese.
Doar prin Duhul faci progrese.
Amin.
(Joi, 24 iunie 2021)